Constituenții majori ai mierii sunt apa și substanțele zaharoase, care reprezintă 99% din miere.
Īn mod normal, mierea recoltată, prelucrată și conservată īn condiții bune are umiditatea īntre 17-18%. Nectarul adus īn stup are un conținut mare de apă (peste 50%), dar căpăcirea se face numai după ce umiditatea este de maxim 20%, procentul de apă din miere fiind invers proporțional cu gradul de umplere al fagurilor. Umiditatea atmosferică ridicată determină creșterea umidității din stup, cāt și o umiditate ridicată a mierii, datorită proprietăților higroscopice ale acesteia.
Īn īncăperile de depozitare umiditatea atmosferică nu trebuie să depășească 60%. Mierea cu un conținut ridicat de glucoză, (cum este cea de rapiță, va fi mai higroscopică și va avea o perioadă de conservare mai scăzută, trebuind să fie păstrată īn vase etanșe și depozitată īn īncăperi uscate. Mierea cu un raport glucoză / fructoză subunitar, (cum este cea de salcām sau trifoi), poate fi destinată unei consumări mai īndelungate. Mierea cristalizată este īntotdeauna mai higroscopică decāt cea fluidă sau lichidă. Creșterea umidității mierii peste 20% duce la scăderea calității acesteia și favorizează dezvoltarea levurilor care produc fermentarea.
Mierea poate fi considerată o soluție concentrată de zaharuri, datorită faptului că principalii componenți ai mierii sunt substanțele zaharoase:
Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcooli polivalenți și īn funcție de posibilitatea lor de a se hidroliza se īmpart īn:
glucide nehidrolizabile, numite oze, monoze, sau monozaharide, (zaharuri simple). Ozele sunt oxialdehide sau oxicetone provenite din oxidarea unor polialcooli și sunt denumite după numărul atomilor de carbon, cele mai răspāndite fiind: - pentoza - hexoza - glucoza glucide hidrolizabile, (capabile de a fi descompuse sub influența acizilor sau enzimelor īn zaharuri mai simple), numite ozide, care se īmpart īn: holozide, (īn alcătuirea cărora intră īn exclusivitate monozaharidele), fiind cele mai importante pentru studiul mierii, iar dintre acestea: - zaharoză - maltoză - trahaloză - melecitoză - pentozani - fructozani heterozide, (īn alcătuirea cărora intră o componentă glucidică și una neglucidică (sau aglicon). Dextrinele. Īn miere se mai găsesc īn cantități mari și alte holozide complexe sau heterozide ca mucegaiuri, gume, etc, denumite impropriu dextrine. Īn mierea de mană dextrinele pot depăși 5%. Prezența dextrinelor mărește vāscozitatea mierii și īi dă un aspect cleios, neplăcut.
Constituenți majori ai Mierii – poza de admin, in Apicultura Moderna · 16.2KB
, va fi mai higroscopică și va avea o perioadă de conservare mai scăzută, trebuind să fie păstrată īn vase etanșe și depozitată īn īncăperi uscate. Mierea cu un raport glucoză / fructoză subunitar, (cum este cea de salcām sau trifoi), poate fi destinată unei consumări mai īndelungate. Mierea cristalizată este īntotdeauna mai higroscopică decāt cea fluidă sau lichidă. Creșterea umidității mierii peste 20% duce la scăderea calității acesteia și favorizează dezvoltarea levurilor care produc fermentarea.